Cel mai rar pește din lume, aspretele, trăiește în România, dar se confruntă cu o situație critică. În râul Vâlsan, unde există doar acest pește, numărul exemplarelor este în scădere constantă, iar amenințările îi pot duce la dispariție dacă nu se iau măsuri rapide.
Rezumat:
Monitorizarea anuală a arătat o scădere a populatiei, dar nu un declin total
Din 22 până în 25 septembrie 2026, echipa de ihtiologi din cadrul programului „Aspretele Trăiește”, derulat de Fundația Centura Verde, cu sprijinul partenerului Fauna & Flora, a realizat monitorizarea anuală a speciei. În cadrul acestei activități, au fost identificați 150 de aspreți în 9 dintre cele 21 de stații de monitorizare, pe aproximativ 10 km de râu.
Însă, această cifră este semnificativ mai mică decât cea din 2022–2024, când arealul documentat a fost de aproximativ 16 km, între Brădetu și Vâlsănești. În 2025, specia a fost găsită prin pescuit științific pe circa 9,5 km, iar în 2026 arealul s-a extins cu circa 600 de metri în aval, rămânând însă mult sub cel din 2022–2024.
În 2022, monitorizarea standardizată a identificat 57 de exemplare, urmate de 153 în 2023, 97 în 2024, 181 în 2025 și 150 în 2026. În ciuda acestor fluctuații, populația rămâne în continuă scădere, iar factorii de mediu contribuie decisiv la această tendință.
Bariera fizică și bariera chimică amenință supraviețuirea speciei
Specia este prinsă între două obstacole: în amonte, un prag de beton pe care peștele nu-l poate trece, iar în aval, o stație de epurare care nu funcționează în parametri. Aceasta poluează cronic râul, formând o barieră chimică. Mai puțină apă înseamnă mai puțin habitat pentru o specie care trăiește doar în ape repezi și bine oxigenate.
În perioadele calde și secetoase, apa puțină se încălzește mai repede și reține mai puțin oxigen. La acestea se adaugă lipsa canalizării în comunele Brăduleț și Mușătești. Iar pentru că majoritatea aspreților trăiesc pe un sector scurt de râu, un singur episod catastrofal, cum ar fi o poluare, o viitură sau o perioadă cu debit scăzut, ar putea duce la dispariția speciei.
Conform declarațiilor lui Alex Găvan, conservaționist, președintele Fundației Centura Verde și fondatorul proiectului „Aspretele Trăiește”, în prezent, cifrele arată clar legătura dintre distribuția aspretelui și otrăvirea continuă a râului Vâlsan de către stația de epurare. „Fără debitul ecologic calculat de INHGA, aspretele nu are nicio șansă”, a spus el, adăugând că „râul și comunitatea de pe Valea Vâlsanului au nevoie de vindecare.”
Aspretele, descoperit în 1956, este endemic României și este clasificat „critic periclitat” de IUCN. Istoric, a trăit și în Argeș și în Râul Doamnei, dar azi supraviețuiește doar în Vâlsan, într-un sector protejat de situl Natura 2000 și de Rezervația Naturală Valea Vâlsanului. Fără acțiuni imediate, acest pește unic în lume riscă să dispară pentru totdeauna.
„Pentru mine, unul dintre indicatorii de succes ai proiectului va fi momentul în care voi avea iarăși curaj să beau apă și să fac baie în Vâlsan, așa cum făceam în copilăria mea de la Brăduleț. Aspretele Trăiește, Aspretele Unește”, a adăugat Alex Găvan.
Înainte de 2019, anul lansării programului „Aspretele Trăiește”, datele oficiale ale Ministerului Mediului estimau populația la 1–3 exemplare. În 2020 și 2021 au fost identificate incidental 12, respectiv 10 exemplare. Din 2022, monitorizarea standardizată se face anual în 21 de stații de monitorizare – cel mai complex efort de acest fel de la descoperirea speciei până în prezent.
Salvarea aspretelui depinde acum de acțiunea autorităților, comunității locale și a partenerilor internaționali. Fără o intervenție urgentă, acest pește unic în lume va dispărea, iar consecințele asupra ecosistemului și sănătății publice vor fi grave.
Victor Kane
