Un nou studiu arată că expunerea insuficientă la lumina soarelui ar putea fi un indicator de risc pentru demență mai puternic decât alți factori consacrați, precum obezitatea sau consumul de alcool. Cercetarea, publicată în revista General Psychiatry, a analizat datele colectate de la aproape 88.000 de adulți. Studiul, condus de cercetători de la Universitatea de Medicină din Guangzhou, s-a bazat pe monitorizarea participanților cu ajutorul unor dispozitive purtabile echipate cu senzori de lumină.
Rezumat:
Rezultatele studiului și impactul expunerii la lumină
După o perioadă medie de monitorizare de 8,1 ani, 741 de persoane au dezvoltat o formă de demență, scrie Sci Tech Daily. Analiza a arătat că persoanele expuse zilnic la o lumină de peste 1.000 de lux, adică intensitatea unei zile înnorate în aer liber, au avut un risc cu 16% mai mic de a dezvolta boala comparativ cu cele care au stat în spații mai întunecate. Studiul a evidențiat că participanții care au petrecut cel puțin 42 de minute pe zi în lumină de cel puțin 5.000 de lux au înregistrat o reducere cu 17% a riscului de demență.
Expunerea sub pragul de 42 de minute și factorii de risc
În mod surprinzător, o expunere sub pragul de 42 de minute s-a dovedit a fi un predictor mai puternic al demenței decât șase factori de risc cunoscuți, printre care traumatismele craniene, obezitatea sau consumul excesiv de alcool, notează autorii studiului. Expunerea la lumină artificială pe timpul nopții nu a arătat însă o asociere directă, mai menționează sursa. Mecanismul din spatele acestei legături Oamenii de știință arată că ritmul circadian este cel care stă în spatele acestei legături. Lumina naturală din timpul zilei reglează ceasul intern al organismului, influențând somnul, activitatea hormonală și funcțiile cognitive. Asocierea a fost deosebit de pronunțată în cazul persoanelor cu cronotip nocturn (cunoscute și drept păsări de noapte) și al purtătorilor variantei genetice APOE ε4, asociată cu boala Alzheimer.
Concluzia este clară: lumina naturală joacă un rol esențial în prevenirea demenței, iar lipsa ei poate fi mult mai periculoasă decât se crede. Cât de serios este acest lucru, doar timpul va arăta, dar studiul pune semne de întrebare importante asupra modului în care trăim astăzi.
Redactia
