Anton Pann este înmormântat în curtea Bisericii „Sfântul Stelian” – Lucaci din Capitală, unde sâmbătă a fost oficiată o slujbă de pomenire, scrie Basilica.ro. La parastas au participat preoții bisericii și membri ai Grupului psaltic Tronos, dirijat de arhidiaconul Mihail Bucă.
Comemorare istorică și cercetare academică
Cercetători din România și Bulgaria, reuniți la un simpozion dedicat lui Anton Pann, au avut ocazia să discute despre contribuția sa la muzica religioasă, literatura și cultura românească, dar și legăturile sale cu spațiul balcanic. Evenimentul a fost organizat de Muzeul Național al Literaturii Române, în cadrul primei ediții a Simpozionului „Anton Pann”, care s-a desfășurat vineri, 30 octombrie, la sediul său din strada Nicolae Crețulescu. Printre participanți s-au aflat nume cunoscute în cercul academic, precum Nicolae Mecu, Vasile Vasile, Constantin Răileanu, Stroe Vlad Gheorghiță, Georgi Maglov și Nevena Panova.
O viață de muzică, tipar și traducere
Născut în orașul Sliven, aflat astăzi în Bulgaria, în jurul anilor 1796-1798, Anton Pann provenea dintr-o familie cu tată vlah și mamă de origine greacă. După moartea tatălui și a fraților săi, a ajuns împreună cu mama sa la Chișinău, apoi la București. În adolescență, a început să cânte în biserici și să studieze muzica sub îndrumarea dascălului grec Dionisie Fotino. A devenit ulterior elevul lui Petru Efesiul, de la care a învățat atât muzica psaltică, cât și meșteșugul tiparului. În 1819, a ajuns să conducă tipografia lui Petru Efesiul și a tipărit un Axion în limba română.
Legătura lui Anton Pann cu imnul „Deșteaptă-te, române!” are o importanță deosebită, deși originea exactă a melodiei rămâne discutată de istorici și muzicologi. Una dintre ipoteze indică faptul că linia melodică ar proveni din cântecul „Din sânul maicii mele”, aflat în repertoriul său și adaptat ulterior pentru versurile scrise de Andrei Mureșanu în 1848. Dincolo de muzică, Anton Pann a rămas cunoscut și pentru culegerile de proverbe, povestiri și creații populare, între care „Povestea vorbii”.
Simpozionul a subliniat rolul său în răspândirea muzicii bisericești în limba română, o contribuție semnificativă într-o perioadă în care multe dintre acestea erau interpretate în greacă. Cercetările continue îl vor aduce în atenția publicului, nu doar ca un personaj istoric, ci și ca un creator artistic cu influență profundă.
Alexandru
